Decât un protest lung, bleg și confuz, mai bine unul scurt, nervos și eficient

Calin Georgescu Office 1

Cred într-un cetățean aprig și exigent, la care funcționarul se uită în sus, ca la o furtună cu tunete și fulgere care se apropie, zicându-și în sinea sa ”Sper să nu se descarce tocmai pe mine”. Sunt pentru un protest civic tăios și vânjos, însă cred că numai protestul individual, sau în grupuri mici, aplicat ”pe proiect” dă rezultate. Zic, gen flash mob la coadă la Poștă, acolo unde văd mereu trei cozi lungi și mute, la Mandate, la Pensii și la Mesagerie, de parcă sunt cozile lui Ceaușescu, la butelii, carne și pâine.

Acolo, la Poștă, se vede cel mai bine acel tipar nenorocit de supunere cetățenească oarbă, de parcă românul s-a predat complet și necondiționat, și mai ales, fără să i-o ceară nimeni, unei birocrații inepte. Nu știu dacă e tot vechiul tipar de încovoiere, sau e unul nou, care se formează pe cocoașa celui vechi, tiparul noii birocrației române, o birocrație pe care, dacă o lași în boii ei (politiceni), îți dă mentalitatea ei, ritmul ei, legile ei și, în final, te calcă pe cap până te bagă-n pământ cu zile. Cred că dintre toate lucrurile pe care le respectă românul, respectul față de ghișeu e moarte sigură, și nu-mi explic de unde vine acest respect găunos, cine vrea să moară știind că i se va scrie pe piatră ”Aici zace unul care a respectat ghișeul doi”? Eu, nu.

În visele mele de dictator sudamerican (merci, Marquez, Llosa, Borges), intru într-o instituție de stat unde e coadă la ghișeu, și strig: ”Atențiune, funcționari! Drepți! Această coadă dispare în cinci minute, sau din minutul șase încep să vă tai salariile cu câte 1% pentru fiecare minut în plus.” Mă dau sudamerican, dar aș prefera să știu că funcționarii se mișcă spirt, nu doar în visele mele, ci aievea, de frica reală ca nu cumva să înceapă să strige toți românii care stau la coadă, în cor, ”Huo!”.

Se întâmplă să știu exact că douăzeci de oameni care ar scanda într-un oficiu poștal ”Muie-Poștă, Muie-Poștă!” ar avea impact mai mare asupra vieții de zic cu zi, decât 100 de mii oameni care ar scanda în Piața Victoriei ”Muie Dragnea”. Mai multe proteste mici, dese și hotărâte, cu revendicări punctuale, precise, schimbă România mai mult decât unul mare, confuz și ținut din an în paște. Dacă faci scandal, solidar cu cei de lângă tine atunci când dai de-o coadă nerezonabilă, îți garantez că instituția cozii, fie va dispărea rapid și definitv din țară, fie îți va da Statul cinci lei, ca la Mega, dacă ești a cincea persoană la rând. Zic de coadă, dar se aplică cu același succes și la orice îți pute, corupție, politică sau justiție. Apropo.

Caz, chiar azi. Palatul de Justiție, pe dinăuntru. Nu știu dacă îl știi, îți doresc să nu. Monumentalism ceaușist, pardoseli lucioase, termopane, aluminiu, imitații de mahoane, scări rulante. Avocățimea, elita țării, flanează murmurând competent peste marmure. În spate, unde nu se vede, veceuri ca de șantier, putoare, lăcăraie, dezastru, genul ăla de budă unde îți vine să te piși din ușă, ca să nu pui talpa jos.

În acest magnific templu al justiției, două cămăruțe puchinoase, unde coada nu sistează niciodată: la xerox și la arhivă. Practic, elita justiției române (mai puțin elita care nu are stagiari pentru corvezi, stagiari ținuți pentru a fi educați de mici în spiritul supunerii oarbe) stă la lungi cozi mute, în dreptul a două ușițe mici, deschise anume pentru găinațuri înjositoare specifice, duplicări, ștampilări, avizări, adică exact cele mai frecvente operațiuni din birocrația română, care doar ele singure, pentru a fi realizate, ar avea nevoie de încă un Palat. E ca și cum Justiția Română ți-ar da un test inițial, eliminatoriu, de umilință, înainte ca măcar să stea de vorbă cu tine.

Eu, unul, clar că nu aș face aici sceneta cu dictatorul sudamerican, din respect pentru creierele din incintă. Dar, măiculiță Doamne, ce mi-ar plăcea să văd cum avocățimea își revine în simțirea nobleței rangului său, ca boxerul din pumni, și prinde să scandeze pe holurile alea… nu știu ce. Ce simt și ce le dă lor prin cap, dar să dea tot din ei. Nu copii cu flori pentru jandarmi. vax. Ci avocați cu Molotoave și cagule. Acolo așa vrea să văd creativitate, civism, spectacol. Dacă se face asta, contați și pe mine. Dacă nu, nu.

Călin Georgescu

Director Editorial Stiri Online Tv

Stiri Online TV pe Facebook

Națiunea Română este ziarul online de politică pro-națională care comentează evenimentele și știrile zilei din perspectiva cetățeanului care, înainte de a avea simpatii politice, urmărește interesul și binele națiunii, în spiritul definiției patriotismului formulată de Vasile Conta:  „A fi cinstit, a avea conștiința curată și o inteligență vie, a avea un arbitraj filosofic pentru compatrioții tăi; un criteriu, din care să reiasă principiul că viața ta aparține tuturor și că tu nu ești decât un luptător într-un război care tinde spre fericirea și gloria țării tale” 
Ziarul online Națiunea Română, natiunearomana.ro este un ziar fondat de Călin Liviu Georgescu, pentru a susține și încuraja opiniile cetățenești și atitudinea critică față de manifestările de tot felul ale politicianismului nociv și ale lipsei de patritosm ale clasei politice. Vă invităm să comentați articolele noastre pe pagina Facebook a ziarului, aici: Facebook/ziarulnatiunearomana.ro
 

Recommended For You

About the Author: Natiunea Romana