”Ce mi-a venit” să candidez la Președinție…

calin georgescu

DIN EXASPERARE. Că mă întreabă un amic ”ce mi-a venit” să vreau să candidez la Președinție (ca să fiu sincer, m-a întrebat ”te-ai tâmpit?”). Nu m-am tâmpit, ci m-am enervat. Nu-i bine să iei decizii la nervi, știu, dar am zis să fie asta excepția de la regulă, că de ani de zile, mă tot enervez degeaba, și ca mine, amici, prieteni, cunoștințe, actuali și foști colegi și, din câte văd, milioane de alți români, care, de când pot eu să-mi aduc aminte, se enervează și cam atât. Cum nu sunt eu omul care să-l bat la cap pe altul cu ce ar trebui să facă, ci mai bine pun mâna ca să-i arăt cum se face, am zis că măcar pentru mine pot să decid că m-am săturat să mă enervez în gol și să mă bag la treaba asta. M-am gândit că, de fapt, ce-a primit națiunea asta până acum pentru speranțele pe care le-a investit în conducătorii țării?

Iliescu, un comunist, probabil cu mâinile murdare de sânge încă din tinerețea lui revoluționară, când era responsabil de epurări, nu doar că a întinat comunismul care l-a crescut și în care-a crezut, dar a reușit să întineze până și capitalismul, sau cum s-ar zice, a fost distructiv total, de la stânga la dreapta.

Constantinescu, un idealist moale, de hârtie, un profesor, altminteri bine intenționat, pus să facă management de top, la cel mai înalt nivel, într-un moment dificil, deci ce poate ieși de aici? Păi, exact, ce-a ieșit, atât: un singur mandat, la capătul căruia națiunea a avut între Iliescu și Vadim Tudor, QED.

Băsescu, un simplu portuar descurcăreț, ne-vizitat de măreție și, în general, ne-vizitabil dacă n-ai treabă ”s-o pui de-un business rapid” cu el, unul care, ca un minim, a transformat demnitatea celei mai înalte funcții în stat într-o glumă proastă.

Și acum, Iohannis, un opac, un provincial în sensul rău al cuvântului, tace când trebuie să vorbească, iar când vorbește îți pare rău că n-a tăcut, mie îmi aduce aminte de un cățel pe care l-am avut, avea un cap expresiv, părea că înțelege totul, jur că i se citea înțelepciunea în ochi, dar de fapt el nu vroia decât încă un biscuit din pungă.

Asta-i tot. Ăștia-s toți și, sincer, nu e mare lucru. Numai eu singur cunosc personal zeci de alți români care ar fi fost mai buni conducători de țară decât ăștia de mai sus, și mă pun și pe mine pe listă, n-am de ce să am rețineri, că-s mai bun decât ei, și față de fiecare luat parte, și față de toți la un loc, la fiecare capitol, bifez toate bifele cu brio, mai puțin pe acelea pe care le-au bifat ei: frăția cu statul subteran, cu mogulimea coruptă și cu activiștii transnaționali. Dar nu-i națiunea vinovată că i-a ales p-ăștia. Națiunea este victima aici, victima țeparilor și a oportuniștilor profesioniști care dacă sunt buni la ceva, la asta sunt buni, la aburit în masă și la ridicat paravane umane în spatele cărora ei să sugă țara de tot ce are de valoare.

Dar, hai să zic, că n-o fi avut națiunea noastră noroc la președinți dar că, în rest, totul a mers minunat. Numai că n-a mers. Națiunea e decimată, deprimată și în grevă mută. Capitalistul român e tratat de Statul corupt ca un potențial infractor. Distanța dintre justiție și dreptate se mărește pe zi ce trece, iar corupția a devenit sinonimă cu însuși Statul. Infrastructura e la pământ, am pierdut accesul direct la resursele noastre naturale, ba chiar și la resursa umană, iar singura noastră șansă, accesul la resursele financiare și de know how ale Europei, sunt blocate de birocrația coruptă care, decât să dea drumul la bani fără să-și ia comision, mai bine blochează banii de tot. Încă și mai rău, inepții, agramații și hoții au ajuns să dea națiunii lecții de patriotism. Nu-i de mirare că patrioții tac și se refugiază în muțenie sau pe bloguri, ceea ce e cam același lucru.

Așa că mi-am zis că aici e treabă de făcut. M-am mai gândit și că, dacă e să aleg dintre toate treburile care ar merita făcute, asta chiar merită, mai presus de orice. Și uite-așa am ajuns să vreau să ajung Președinte și, fiindcă atât am, să pun la bătaie totul: un site, o pagină Facebook și un canal pe YouTube. Atât. Pentru că nu-i corect și moral să mă leg în vreun fel de exact ăia care sunt vinovați de halul în care a ajuns țara, adică politicenii, partidele, mass media, mogulii corupți și ”serviciile”. Așa că, astea vor fi resursele mele de ”campanie” și sunt absolut convins că ar trebui să fie de ajuns dacă într-adevăr am ceva de zis.

Dacă nu, voi fi onorat să las spre folosință publică, pentru referință și inspirație, proiectul meu de țară, că și-așa, toți cei listați mai sus nu au prezentat națiunii nici unul, iar Iohannis, care zice că s-a apucat de el, nu l-a dat gata încă, fie fiindcă i-a venit în engleză de la PPE și e mult de tradus, fie că i-a pus la muncă pe unii care n-au sentimentul urgenței, fie îl tărăgănează ca să-și facă campanie din el, ceea ce nu m-ar mira, fiindcă ce altceva ar putea Iohannis cu un proiect de țară. D-aia zic, este foarte posibil ca exasperarea să fi rămas cea mai valoroasă resursă naturală a românilor, poate ultima. Pentru mine așa este.

Națiunea Română este ziarul online de politică pro-națională care comentează evenimentele și știrile zilei din perspectiva cetățeanului care, înainte de a avea simpatii politice, urmărește interesul și binele națiunii, în spiritul definiției patriotismului formulată de Vasile Conta:  „A fi cinstit, a avea conștiința curată și o inteligență vie, a avea un arbitraj filosofic pentru compatrioții tăi; un criteriu, din care să reiasă principiul că viața ta aparține tuturor și că tu nu ești decât un luptător într-un război care tinde spre fericirea și gloria țării tale” 
Ziarul online Națiunea Română, natiunearomana.ro este un ziar fondat de Călin Liviu Georgescu, pentru a susține și încuraja opiniile cetățenești și atitudinea critică față de manifestările de tot felul ale politicianismului nociv și ale lipsei de patritosm ale clasei politice. Vă invităm să comentați articolele noastre pe pagina Facebook a ziarului, aici: Facebook/ziarulnatiunearomana.ro
 

Recommended For You

About the Author: Națiunea Română